Balada sufletului

timpul s-a trântit la picioarele
pupilelor noastre hipnotizate
îmi transpiraseră aripile de emoţie

aceeaşi privire
pe care-n orice secol aş recunoaşte-o
slăbiciunea mea atemporală
tot câmpul conştiinţei plin de tine
dezbrăcându-mi toate învelişurile
frenetic atingându-mi cuprinzându-mi
eul profund

Suflet!
suflet cu ochi mari
topind asfaltul sub picioare-mi
doar galben fluid pe clape de aer
cu degete lungi alunecând
uşor fără semne de întrebare
de ezitare atât de blând

când spiritele ni se uneau
ca două mâini cu palme îmbrăţişate
ce-şi încălzeau încheieturile
privirile noastre aveau
acelaşi puls rostogolindu-se
într-un ecou ciudat
până când ochii deschişi încetau să clipească
de parcă tot universul era doar
suflet
suflet palpitând
doar galben fluid pe clape de aer
cu degete lungi alunecând

în jurul meu stele
stele căzând

poezie de Alexandra Alb
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!