Nelămuriri... explicite
În stoicismul meu, mă întreb; iubirea, la iubit răspunde?...
și cum desparți un adevăr de o minciună spusă în masă?
Și ce e gust, de eu urăsc; dragostea-i slabă, sau e grasă?
Cum oare frigul, ori toridul, sunt țel de om... el e oriunde?
Copilul, pui de om suprem, își poate fi călău de mamă?...
dar crocodil înșfacă pui, să-l poarte delicat în apă!
Iar mâțul, doar că are o lună și știe că "nevoi" se îngroapă,
când umplem lumea de deject... Deșeu, planeta-i dată-n ramă!
E îndeajuns să ne întrebăm, că întrebarea este gaj
c-ar fi ceva, un neascuns, ce poate stăvili nefastul
iar întrebarea-i și cuvânt, cum ochi, ce face cer albastru...
Și, de nu e decât un joc, e omenirea un derapaj?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2014)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre minciună
- poezii despre mamă
- poezii despre jocuri
- poezii despre delicatețe
- poezii despre cuvinte
- poezii despre crocodili
- poezii despre copilărie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.