Linistea corbilor
Ratacit, asteptam izolat de candoare
cu ochii dezveliti de aripa somnului
semnele sangelui scrise in palmã
pe pamant incepuse cantecul Omului
Rostul mi l-a talmacit o pasare
rostindu-se rece din noapte
avea ochii tulburatori de vii
si ghearele muiate in soapte...
Peste veacuri m-am trezit suspendat
prins intre aschii intr-o lume lichida
era liniste... nu-mi auzeam nici macar sangele
evaporandu-se dintr-o inima vida
Sunt prins in linistea corbilor
nu asistã nimeni si tremur tulburat
clonturile lor aspre imi cresteaza buzele
in palme scrie ca sunt vinovat...
poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre inocență
- poezii despre inimă
- poezii despre calambururi
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.