Amnezie

Aminteşte-ţi şi de mine, printre sâmburii de timp
Pe care îi vei scuipa, plictisită, în praful drumului
De atatea ori, mestecând dimineţi frugale
Reci, aduse de spate, şi vei fi mestecând
Şi dimineata noastră, cand murdari pe picioare
Ne spălam unul pe altul cu apă de izvor
Şi râdeam ca doi proşti, şi se făcea frig peste noi
Iar oasele ne ţineau de cald, printre greieri filozofali
Ce ţintuiau in piuneze faldurile nopţii
Iţi mai aminteşti?
Pe dracu!... erau amurgurile acelea înecate în sange de vis
Peste care te dezbracai singura, nerugata de nimeni
Şi iti sarutam locul unde-ţi puneai glezna pe grumazul
Nopţii...

De ce ma priveşti aşa, cu ochii în genunchi?
Şi la cine te rogi in sinea ta?

poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!