Melancolie
stau încotit peste fereastră
o liniște mereu îndatorată
îmi lunecă peste pleoape
și nu pot
să asist la
urgențele clipei
doar ploaia cu efectele ei zgomotoase
mă îmbie la taifas
ce negru e cerul și
câtă disperare înspre deal...
poezie de Teodor Dume din Timpul, devoratorul de umbre (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi poezii despre ploaie, poezii despre negru sau poezii despre melancolie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.