In genunchi

Să mă-nţelegi corect – aştept salvarea
în care să mă ştiu a nimănui
nu-i pasă cât mai costă-n lume sarea
mi-o pun pe limba arsă-a dorului
i s-a făcut urât de-atâta vorbă
din noapte până-n palid răsărit
culegem mari tâmpenii într-o torbă
şi credem într-un vis nestăvilit

Se-neacă-n taină bălţile cu nuferi
şi rădăcini înfipte-n solzi de peşti...
Dacă te vreau, nu-i bine să te superi
acum e necesar să mă păzeşti!

Nevertebrată mută şi greoaie
mă storc de peste tot de ce mai sunt
femelă încruntată de războaie
cu simţul mult prea alb de-a fi cărunt
e verbul meu înfipt în tabla vremii
îi trebuie mereu fragili copii
voi naşte dar tu, dragă Doamne, dă-mi-i!
că burta doar de broaşte plină mi-i

poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!