Nu mai am doruri
un zâmbet așternut în calea Soarelui,
o mângâiere colo -
pe vrăbiuța ce-a zburat în zori,
o amintire,
o frântură de gând
și optimism.
o silabă împachetată-n staniol
și flori de mină, răsfirate-n cameră,
o inimă ce bate spre mâine,
o privire închisă-ntr-o carte
și fulgi de nea.
e tot ce mi-a rămas.
Aaaa! și multe viorele:
în vis, în șoapte,-n ochi,
în pat... cam peste tot!
poezie de Nicoleta Iuhos
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicoleta Iuhos. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vrăbii
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre optimism
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre flori
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.