Marasm de toamnă

Afară-i frig, eu mă întind pe gânduri
Citind din cartea negrei amintiri,
Aştept un semn, aştept să mă inspiri
Bătut de dor, culcat pe-un pat de scânduri.

Cu ochii tăi ce izvorăsc zâmbiri,
Şi gura ta ce freamătă în cânturi,
Cu steaua ta din suflet pe pământuri
Mă-nalţi în vis, marasmul mi-l răsfiri!

Ideea de a te citi-n priviri
Odată cu privirea nopţii cade.
Mă uit pe geam şi plouă cu-amintiri,

Dar tu din balul serii înstelate
Nu curgi ca valul rece de gândiri.
Şi plouă iar, cu ape şi cascade...

poezie de Mariciuc Ruben-Laurentiu
Adăugat de Amis Poe
Votează! | Copiază!