Un leagăn...

Un leagăn ţi-e viaţa de când prinde glas,
Din braţele mamei pân' te prinzi în atlas,
Dai vânt într-un scrânciob să creşti fantezia,
Zglobie candoare îţi poartă pruncia...

De treci pragul şcolii se schimbă balansul,
Din scoarţă în scoarţă cultura ţi-e dansul,
Diverse materii îţi leagănă mintea,
Ţi-aleg drumu-n viaţă sau îmbrăcămintea...

Mai târziu ai s-ajungi să-mparţi legănatul,
Să ai o jumate ce-ţi leagănă patul,
Şi pornind amândoi croind leagane mici
Cu bune, cu rele, luaţi viaţa la ghici...

Să nu te surprindă la încheieturi
De leaganu-ncepe cu scârţâituri,
El încetineşte şi ia din proporţii
Te mută-n alt leagăn, în leagănul morţii...

La deal huţa, huţa, la vale cu nani,
Căci braţele sorţii ne leagănă anii!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (11 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!