nu mă mir
răni inutile știe pământul
ierbi rele înmulțindu-se
fiindul meu strecurat
prin atâtea cotloane, denivelări, pori
adâncuri
filtrând prin os
seve acide
a învățat căile vântului
nu mă mir
cum de caută înălțimi
arsa lui așteptare
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre învățătură, poezii despre vânt sau poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.