În consecinţă

Corbii mi-au sfârtecat trupul
Şi l-au pus, în fâşii, la uscat.
N-am uitat de catapeteasma prieteniei
Sub care
S-au strecurat lacrimi amare.
M-ar putea durea golul
Din carnea mea,
Dar mai tare mă doare
Remuşcarea ce muşcă din voi.
Sângerez, în spaţiul închis
Ce-mi oferă imunitatea cuvântului.
Mă dor de singurătate
Amintirile toate.
Mă dor amintirile despre voi,
Prieteni ce m-aţi lăsat la nevoi.
Aţi aşteptat prada înjunghiată,
Aţi petrecut
În anotimpul trădării.
Iudaice suflete cu înfăţişare şireată!
Şleată slutită, călită de iadul
Iubirii din voi,
Zadarnic te târăşti prin noroi.
Oh, cioclii ucişi de dorinţa de-a fi,
Ma veţi pierde-ntr-o zi!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!