Glossa pruncului orfan
Tu ai în suflet o poveste, Doamne,
Povestea unui prunc, a unei mame,
Ce zi de zi, prin ploi sau prin furtună,
Rod de iubire, cu sudoare-adună.
Un prunc, al nimănui, de suflet luat,
Cu sufletul hrănit și îmbrăcat.
Un prunc pentru o mamă minunată,
O mamă, oh, o mamă-adevărată!
Tu ai în suflet o poveste, Doamne!
Cu-un prunc ce nu a suferit de foame.
Precum Iisus ce-n iesle s-a născut
Și lui i-a oferit un început.
Lumină, pace și iubire sfântă,
O mamă-atât de harnică și blândă,
O mamă ca o pâine coaptă-n vatră...
O mamă, oh, ce mamă minunată!
Povestea unui prunc, a unei mame,
Povești cu lacrimi și durere, drame,
Un prunc orfan, de numai patru luni,
Trăind în nebuloasa astei lumi.
Mamă și prunc, bătând la uși închise,
Speranțe, temeri, spulberate vise...
Dar Domnul, sub acoperișul Său
I-a luat și i-a ferit de tot ce-i rău.
Și zi de zi, prin ploi sau prin furtună,
Munceau cu ziua pentr-o bucătură,
Mâncau ori ba, aveau sau nu aveau,
Cu Dumnezeu alăturea erau.
Un colț de pâine mama de-l avea,
Tot pruncului flămând, cu drag, i-l da.
Prin ani de trudă, goi, desculți, murdari,
Nu au uitat să fie oameni mari.
Rod de iubire cu sudoare-adună
Mamă și fiu... Și lacrima-i stăpână
Pe gândul lor. N-aveau apă să bea
Și inima-nsetată le era.
Dormeau în gări, pe bănci de lemn murdare
Și nu găseau la nimeni alinare.
Țol le era pământul, dar credeau
În Dumnezeu și fericiți erau.
Un prunc, al nimănui, de suflet luat...
Cerul din ochii lui a-nseninat.
Cu părul, lan de grâne copt și sfânt,
Frumos, cuminte, săritor și blând...
Copil având cei șapte ani de-acasă,
Rugându-se-nainte, după masă,
Sfios și-atât de bun la-nvățătură,
Cu dragoste de tată și de mumă...
Cu sufletul hrănit și îmbrăcat,
E astăzi un adevărat bărbat.
Când amintiri îl poartă în trecut,
În anii lui, aceia de-nceput,
Sub clar de lună, când maicuța-n poală
Îl adormea în fiecare seară
Și îi spunea povești cu zmei și zâne
Și-l învăța că a răzbi prin lume,
Un prunc, pentru o mamă minunată,
Să-i poarte o iubire-adevărată!
Și adormea în paie, ca Iisus
Sub mângâierea stelelor de sus.
Cu haina ei acoperea feciorul,
Să doarmă-n bună pace puișorul.
Și alte paie așternut punea
Apoi pe frunte dulce-l săruta.
O mamă, oh, o mamă-adevărată,
De Dumnezeu iubită și creată
Anume a fi mama-acestui prunc.
I-e sufletul mereu izvor adânc
Țâșnind de dor, de lacrimă și mir.
Iubește-i, Doamne, pe amândoi... Amin!
Trimite duh de pace peste ei
În clipe grele și în anii grei!
O mamă, oh, o mamă-adevărată,
Un prunc pentru o mamă minunată,
Cu sufletul hrănit și îmbrăcat,
Un prunc, al nimănui, de suflet luat,
Rod de iubire cu sudoare-adună
Și zi de zi, prin ploi sau prin furtună,
Tu ai în suflet o poveste, Doamne!
Povestea unui prunc, a unei mame...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre mamă
- poezii despre iubire
- poezii despre copilărie
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre bebeluși
- poezii despre învățătură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.