Când timpul
Azi când timpul
E limitat cu noi
Și noi limitați în timp
Prin comparații și analogii
Cu dorințe și cu aspirații
Cu speranțele din noi
Până departe în așteptări
Acum când timpul ăsta șui
Este puțin aproape infim
Și total insuficient
Să căutăm o rezervă concludentă
Din alte emisfere
Fie ele și cerebrale
Din alte universuri
Fie chiar imaginare
Pe canale de lumină
Să accesăm din timpul virtual
Care poate fi acel infinit
La care să ajungem
Pe care să-l prindem
Care să ne ajungă
Care să ne prindă
Să ne fie de prisos
În final fără de sfârșit.
poezie de David Boia (29 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre limite
- poezii despre prezent
- poezii despre lumină
- poezii despre infinit
- poezii despre imaginație
- poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.