Ce e bărbatul?

De-ntrebi ce e bărbatul şi cum l-aş defini,
Te-aş duce în grădină şi florile-ar veni
Revendicându-l toate, certându-se de zor
Cum că bărbatul are doar caracterul lor...

Întâiu-i ghiocelul – cel blând şi efemer,
Să-ţi spună de speranţe ce până-n ziuă pier;
Apoi, pe rând, acele mult prea frumoase flori:
Narcise, lăcrămioare, zambile sau bujori...

Ce năvălesc în suflet, în inimă şi-n gând
Cu valuri de arome pierdute prea curând...
În floarea tinereţii te va-mbăta un crin,
Că-i alb sau că e roşu, parfumul e divin;

Dar iată că în forţă, se aşeză pe tron
Chiar trandafirul mândru: ca rege şi ca domn!
Se-mbracă-n mii de feluri, pe veci te va robi
Îngăduind – ca roabă – stăpână să-i poţi fi.

Te-nţeapă-ades cu spinii – de nu ştii să-l atingi,
Te-nvăluie-n arome atunci când prinzi să plângi;
Se va schimba întruna: din cânepa cea dură...
In inul blond... mătasea – cea caldă şi cea pură –

E sigur că în vreme, petala-o să-i pălească...
Dar ţepii ce-i mai are, o să-ţi reamnitească
De bune şi de rele, de dragoste, de dor,
De chinuri, suferinţe, de câte-n lume mor...

Iar bruma când păleşte ce verde-a fost odat',
Surâde crizantema – şăgalnic şi curat –
Se cuibăreşte-n suflet, în toamnă, în târziu...
Cu soare şi culoare va umple un pustiu;

E cea din urmă floare; o tai şi-o pui în glastră,
Căci simţi cum gheara iernii îţi zgârie-n fereastră;
Se veştejeşte frunza-i, dar floarea – chiar uscată –
Zâmbeşte cu-nţelesuri... odată... şi-înc-odată...

poezie de Elena Leach
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!