Flori
Unii nu s-au gândit la asta niciodată.
Tu însă ai făcut-o. Deschideai ușa și-abătut
Spuneai c-ai fi vrut să-mi aduci câteva flori
Dar s-a-întâmplat ceva și n-ai putut.
Era-închisă florăria. Sau ai avut dubii.
Acel fel de-îndoieli pe care-o minte ca a noastră
Le nutrește mai mereu. Te-ai gândit
Că n-or să-mi placă sau că am flori în glastră.
Asta mă făcea să zâmbesc și să te strâng în brațe.
Acum pot doar zâmbi.
Dar, iată, florile pe care-ai fi vrut să mi le-aduci
Au avut o viață lungă. Până-n această zi.
poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre flori sau poezii despre viață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.