Inima Femeii
În zori inima femeii se-avântă în lumină
Ca o pasăre solitară, planând fără tihnă
Peste munții și văile vieții, departe, de zare atrasă,
Pe urma sunetelor cărora inima le spune acasă.
Noaptea inima femeii se retrage, se-nclină
Pentru-a intra confuză-într-o cușcă străină,
Încearcă să uite ce-a visat despre stele și cer,
Și se îndoaie, se frânge după zăbrele de fier.
poezie de Georgia Douglas Johnson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Georgia Douglas Johnson. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre sunet
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre păsări
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.