La întâmplare
Pe firul dintre ani se înșiră apusuri, multe răsăriri
neînsemnate, curs în treceri ce par eterne, un șirag
plin de mărgele, un rotund ca un atol, purtat cu drag
pe oceanul ce corali hrănește... și-i groapa, tot el, la pieiri.
Este beția existenței, ce cont de face, ar da frică
cum diagnosticul de-o boală ar pune eul în peril
și neștiutul e mai sigur decât ascunsul cert, abil...
poate de aceea Creatorul lasă incert, când termen pică...
Totul nu are precizare, e doar cherem de întâmplător
și cum nu-i leac la întâmplare, e tot știut necunoscut,
ori poate calendar există, fără sfârșit și început...
doar numere și nume puse, fără atestat de autor?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre existență
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ocean
- poezii despre numere
- poezii despre medicină
- poezii despre frică
- poezii despre calendar
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 23 septembrie 2016: |
| Când scrieți vă recomand să vă gândiți cu o zi, două înainte fiindcă emoția, suspansul lipsesc din vers. |
2 Yorick [din public] a spus pe 24 septembrie 2016: |
| A se ține cont, neapărat, de povața doamnei! Aceasta (povața), îmi amintește de un banc subtil: Un cetățean vrea să-și cumpere o casă situată pe lângă calea ferată. Onest, vânzătorul îi spune: - Vă previn că în prima săptămână nu prea veți putea dormi din cauza zgomotului făcut de tren! - Nicio problemă, răspunde cumpărătorul, în prima săptămână voi dormi în altă parte... |
3 Daniel Aurelian Rădulescu [autorul] a spus pe 24 septembrie 2016: |
| Totul pleacă dacă, din întâmplare, s-a înțeles cumva mesajul, prin care suspansul va fi ziua în care veți muri, așa, fără nicio emoție..., când nu se mai poate aștepta o zi, sau o săptămână. Oricum totul se va întâmpla, în ciuda neînțelegerii. Eu, v-aș recomanda un mod mai aplecat pe lectură, fără ifose gratuite. |