Veniți...!
Veniți la apele odihnei
veniți și vă-nfruptați cu Har
Că nu-n zadar Mântuitorul
și-a frânt viața la Calvar
Nu amânați chemarea sfântă
nu zăboviți în greu păcat
Veniți cu mii și milioane
la Cel ce v-a răscumpărat.
Poftiți pe prieteni și rudenii
pe om bogat și om sărman
Pe filozofi și oameni simpli
să vină la ceresc liman
Să vină și să-și răcorească
lăuntrul și-al ființei dor
Să cânte Cerului mărire
cu îngeri, heruvimi - în cor.
Nu refuzați oferta dulce
de-a fi cu Christ o veșnicie
Și n-aruncați divinul dar
de vreți pe veci o bucurie
Ci năzuiți spre plaiuri sfinte
unde-ntunericul e-nvins
Vă va învălui lumina
pe tot întregul ei cuprins.
De ce dormiți în nepăsarea
ce vă aduce nevegheri?
De ce trântiți Cuvântul vieții
dorind carnalele plăceri?
Treziți-vă din lâncezeala
ce vă-nrobește-n necredință
Sorbiți din tainicul izvor
ce dă puteri și biruință.
Veniți acum!! Veniți cu toții!
s-aveți extaz de fericire
Veți îmbrăca preasfânt veșmânt
de pace și neprihănire
Văpăi nestinse-or locui
în duh și-n dragoste fierbinte
În ne-ncetată adorare
cum s-o descrie nu-s cuvinte.
poezie de George Cornici din Trăiri înmiresmate (2005)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre lumină
- poezii despre cuvinte
- poezii despre îngeri
- poezii despre vinovăție
- poezii despre somn
- poezii despre rude
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.