Ani doăzeci și unu-am ars în chinul...
Ani doăzeci și unu-am ars în chinul
Amorului, visând o zi mai bună;
Madona, cu-a mea inimă-mpreună,
Alți zece ani e-n cer, și-mi plâng destinul.
Condamnă-mi viața, care-a fost să-mi fie
Fără virtuți și de greșale plină;
Dar clipele ce-or fi să-mi aparțină,
Mărite Doamne, dărui-le-oi ție.
De anii-n van pierduți ce rău îmi pare!
O, de i-aș fi trăit cu chibzuință,
În pace, și de chin în depărtare!
Tu, Doamne, cu suprema ta voință
Pogoară-te spre mine-ntru salvare,
Că-mi știu greșeala și nu-mi dau iertare.
sonet de Petrarca din Antologia de poezie universală (2004), traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- citate de Petrarca despre viață
- poezii despre timp
- citate de Petrarca despre timp
- poezii despre salvare
- poezii despre plâns
- citate de Petrarca despre plâns
- poezii despre pace
- poezii despre iertare
- poezii despre greșeli
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.