Apa, focul, piatra
De multă vreme, apa urmează cursul ei.
De multă vreme, focul se-aprinde din scântei.
E de ajuns amnarul, odată să-l lovești,
Că se aprinde jarul și totul pârjolești.
Când e lovită, piatra scapără scântei.
Când e prea multă, apa părăsește vadul ei.
Apa stinge focul, macină și piatra,
Focul arde totul, cenușă e vatra.
Fără ele, însă, nu poți să trăiești.
Cu piatra neîncinsă, poți să construiești.
Dacă și apa și focul, poți să le-îmblânzești,
Ți-ai găsit în lume locul. Meriți să trăiești.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi poezii despre viață, poezii despre foc, poezii despre cenușă sau poezii despre apă
1 Sinzianaa [din public] a spus pe 14 septembrie 2018: |
| Aloooo domnul Delca! Cum va simțit sa scrieți poezii furate! Afla ca poemul nu va aparține!!! Gândiți va bine de unde l ați luat!!! Compoziția e a mea! Și e una din poeziile scrise de mine!!! Sa va fie Rușine! |
2 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 14 septembrie 2018: |
| Vă rog să susțineți acuzația cu mai multe informații și să vă prezentați cu numele complet. |
3 Veta M.Arin [din public] a spus pe 14 septembrie 2018: |
| Dacă e adevărat ce spui tu Sinziana, dl. învățător e de rîsul curcii. Dovedește acest lucru... |
4 Agamemnon [din public] a spus pe 14 septembrie 2018: |
| Sânzâianaa! Ia spune-ne tu revista, sau cartea ta, din care a fost "furată" Trebuie să fie foarte veche. Văd că voi faceți focul tot cu amnarul... Nu cred că e furată, domnule webmaster! Nu văd motive ca cineva să fure o poezie așa de slabă. |