Vorbe în fapte...
Frumoaso te întoarce cu brațele spre mine
Și gându-ți deasemeni să fie înspre bine;
Ești mult, mult mai frumoasă decât pot eu contura
Și mult, mult năzuiește inima-mi să stea cu-a ta;
Trupul să ți-l învelesc cu desfătări diverse
Indifferent că-i luna, chiar soare sau averse;
Țin totuși să te-asigur de zâmbet să n-ai lipsă
Căci te iubesc tot timpul și după-apocalipsă;
Nimic n-o să-mi lipsească, nimic n-o să m-atragă
De-am fi un cerc prin lume, să-mi fi iubită dragă;
Tu ești izvorul rece și al pâinii coptul miez,
Somnul lin al nopții ești și al suflului meu crez;
Floarea vieții din folclor, un tezaur ești, un cult,
Știu că fapta pune preț ceea ce contează mult,
Nu vreau gargariseală dar ce scriu e cum gândesc
Simplu cred eu c-ar mai fi și mai bine mă grăbesc
Să ajung în fața ta să-ți spun sincer:-Te iubesc!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (21 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre tezaur
- poezii despre somn
- poezii despre sinceritate
- poezii despre pâine
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.