în primul fulg
mătasea cerului croindu-mi cămașă bleu
cenușie
pun doar marinul respirației înserării
săvârșind-o
simplu, ca un gest cu mâna
pentru tine, femeie promisă!
luminătorii îi prefac în cârlige, de fiecare
va atârna ceea ce nu voi reuși
să fac pentru tine, femeie-dor
stai așa
doru-i neutru, chiar prea neutru și numai
iminența întâmplării o simt îl va sfărâma
ca pe un gând opus. iată
sunt un drum spre tine!
gol ca în prima zi
mă va recompune atom cu atom
drumul acesta rostogolindu-mă
azi fulg
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre seară, poezii despre promisiuni, poezii despre prezent, poezii despre mâini, poezii despre gânduri sau poezii despre femei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.