Seceta lui Labiș
Seceta a ucis orice boare de vânt
poetul s-a topit și-a intrat în pământ
cuvintele-au albit ca părul din barbă
și-s tot mai rare și nimeni nu-ntreabă
Desculți aleargă copiii prin cer
cu gura uscată nimic nu mai cer
și mamele au pieptul uscat și bătut
de parcă nicicând vai n-au născut
Că miezul de foc al pământului poate
își mută iar iadul de noi mai aproape
înnebuniți cu toții duc mâna la gât
să umple găleata cu sânge atât
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (31 iulie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre sânge
- poezii despre religie
- poezii despre păr
- poezii despre poezie
- poezii despre naștere
- poezii despre mâini
- poezii despre mamă
- poezii despre iad
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.