Percepții matinale
Epuizat 's în dimineți, de-s premature,
Când soare nu-i, sau peste-i al meu văz,
Când ochii ar vrea lumina să și-o fure
Și-n țepi de cetini se înfig... în spice de ovăz.
Sunt visele întrerupte, ce nesfârșiri și-adună
Și, stau ca pedepsite, trase, nemoarte, în suliți
Lăsând să curgă sânge injectând ochii de-o brumă
Împăienjenind privirea... ca la alcoolici uliți.
Parcă și mintea-i lentă, cuvinte nu se leagă
Și-un gust metalic naște din piept, ca o cocleală,
Iar pasu-i vaccilant, pân' cortizon să dreagă
Și cap buimac și trup... din sor de poleială.
Atunci de-abia, din luciul ce-și varsă mângâiere
Din dincolo de vid, de negru și de rece,
Se împrospătează aer de-o cosmică plăcere
Din neîmpliniri de oniric... până ce zi, iar trece.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre lumină
- poezii despre sânge
- poezii despre plăcere
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre naștere
- poezii despre dimineață
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.