La un portret

Sunt eu acest cocon cu pletele pe umăr
Nespus de-ngândurat
Prea multe întrebări în ochii limpezi număr
De lume par mirat

În mâna mea cea mica Ursitele au pus
Un glob de fildeş rece
Cu el din răsărit şi până la apus
Să văd ce se petrece

Cunună smălţuită cu diamante şapte
Mi-au tras pe lângă tâmplă
Ca de la miazăzi şi pân' la miazănoapte
Să ştiu ce se întâmplă

Împodobit domneşte în acest chip eu totuşi
Nu sunt cel de azi
Nu învăţasem încă de ce cresc
Cedri lotuşi, păduri de pini şi brazi

De ce sunt viermi şi fluturi
Şi cântă-n bălţi buhaii
Şi-n aer ciocârlii
Iar peste bărăganuri, cu nările-n vânt, caii
Aleargă-n herghelii

De-al miilor de flăcări în sfeşnicul eteric
Prea geometric rit
De arşiţă şi ger lumină şi-ntuneric
Şedeam nedumerit

Cum rând pe rând purced flori de zăpadă-n soare
Evaporaţi de moarte
Toţi cei din jurul meu păreau o ghicitoare
Nelămurită foarte

Adâncile probleme desface-le-va omul
Cu-ai raţiunii dinţi
În veci inaccesibilul nu va rămâne
Pomul sublimei conştiinţi

poezie celebră de George Călinescu din Opere, volumul 2
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!