Povestea fluturelui

Ţi-am încercat buzele...
Erau fierbinţi.
frisonul ultimului cuvânt "Rămâi!"
sărea ca o minge pe treptele
dărâmate.
Iar eu zburam
în mâini ţineam aripile tale
de fluture.
Le prinsesem,
când se ferfeniţau
pe umerii mei.
Le-am sărutat,
erau mici.
În ozonul naşterii
dragostei
se atrăgeau două extreme-
absenţa trupului meu
şi aripile tale de fluture.
Se ciocniseră doi magneţi-
frisonul bătea în soarta iubirii-
o minge magnetică,
iar eu zburam
şi tu zburai,
şi buzele noastre se sărutau.
La început culorile
se pecetluiau pe buze-
Aşa se născuse povestea
fluturelui.
Magnificul zbor
era o minge
uşoară
ce sărea pe caldarâmul
ameţitor
şi noi după ea
ieşisem în stradă...
Ah, ce aromă de culori
şi ce iubire fără anotimpuri!

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Votează! | Copiază!