În parcul cu castani
Lampadarele-s aprinse-n parcul nostru cu castani ;
Pică frunze sinucise, fete plimbă curtezani.
Sus pe cer luna obtuză se zgâiește indiscret
La doi tineri în sinteză de iubire-ntr-un boschet.
Doar o cucuvea bătrână stă pe rolul de chibiț;
Amatoare de can-can-uri, face poze fără bliț
Și cobește... Nu de alta, să nu fie cu păcat,
Dar boscheții mai visează câte-un bebe supărat...
Pe-o alee, la chitară, cânt-un june fericit
Că și-a-mbrățișat iubita, dar deja a răgușit ;
Pripășit și el prin preajmă, latr-un câine-nfometat -
De o vreme doar răbdatul prelungit l-a săturat.
Filantropii nu-l mai cheamă, nu-i aruncă vreun covrig ;
I s-a-nfierbântat stomacul, pe când pielea-i zace-n frig.
Sun-un orologiu ora când stafiile se bat ;
La statuia cu arcașul stau o clipă-ngândurat:
E alambicată viața și așa a fost mereu...
Îmi e proaspătă aroma fructelor din decolteu ;
Cu întreaga ei dulceață într-atât m-a răvășit
Că, îmbrățișând statuia mă declar îndrăgostit.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre supărare
- poezii despre sculptură
- poezii despre plimbare
- poezii despre parcuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.