Glossa Eladei

S-au scurs decenii de amar, mâhnire,
Mulţi au murit ucişi de răzvrătire,
Cotropitori şi dornici de victorii
Au tot îngenunchiat pe trupul ţării...
Din viţa şi cenuşă, vatra greacă,
Duşmanii-şi înfrunta mai tare parcă.
Cu semnul crucii încrustat în sânge
În Martie 25 a spus: "Ajunge!".

S-au scurs decenii de amar, mâhnire,
Au fost uniţi cu toţii prin iubire.
Prin braţele pe veşnicii unite
Ei cruce şi-au făcut, să ia aminte
Că vor lupta prin har dumnezeiesc
Cu cei ce să-ngenunche îşi doresc.
A nins cu ghiocei pe fruntea-ţi fadă
Şi-ai renăscut precum un vis, Eladă!

Mulţi au murit ucişi de răzvrătire,
Născându-se de-a pururi în iubire.
Blând spirit, scump popor, cu-nţelepciune
Învins-ai făr'delegi în astă lume.
Un lampion de obiceiuri sfinte
Stăpân peste-ale vetrei oseminte...
Pe vatra ta e pâinea mai rotundă!
Dar vântul se opreşte şi ascultă,

Cotropitorii dornici de victorii,
Străini mânaţi de vise iluzorii,
Fără de Dumnezeu, pământ, credinţă,
Mânaţi de vis păgân de biruinţă.
Cetăţi cădeau... se ridica cetate...
Mureau bătrâni... copii treceau prin moarte.
Spre libertate se-ntorceau în sânge
Şi-n lacrima măicuţei care plânge.

Au tot îngenunchiat pe trupul ţării,
Pământ bogat... Dar binecuvântare
Şi vise împlinite ţi-aduc zorii,
Eladă fericită-ntre popoare!
La ceas de sărbătoare luăm aminte
La vechi corăbii încă-mpodobite,
La necuprinsul mării, la un cer
De flori albastre, vise şi mister.

Din viţă şi cenuşă, vatra greacă,
În timpuri, mândră, încă o să treacă...
Corabii-n aur veşnic îmbrăcate
Într-un cortegiu sfânt, fără de moarte,
Împodobite iar întru Hristos,
Cu gândul paşnic, simplu şi frumos.
Vitejii trec pe mare prin furtuni,
La suflet nobili şi atât de buni.

Duşmanii-şi înfrunta mai tare parcă,
Etern unindu-şi sângele cu apă
Navigatori în univers, pe mare,
Mari înţelepţi născuţi între popoare.
Trec prunci purtând, mânaţi de dor şi jale,
Bărcuţe-mpodobite-n sărbătoare
Şi-ntr-un colind la uşi de gospodari
Primesc colaci, cu drag, de la cei mari.

Cu semnul crucii încrustat în sânge
Şi cu Hristos în suflet, nu poţi plânge.
Iubirea de cei dragi, simbolizată
De barca cu betele-ncununată
Şi dragostea de semeni şi de mare,
Cu toate au un iz de sărbătoare.
Dar totodată-i plâns şi despărţire,
Chemare înspre sferele divine...

În martie 25 au spus: "Ajunge!"
Oricât de mult poporul grec ar plânge,
Întru nădejdea blândului Iisus,
Destinul, viaţa, sufletul şi-a pus.
Sunt marinari, pescari, navigatori,
Împodobind corabiile-n zori,
Iar în Nafplio, în Decembrie, şase,
Brazi cu scântei se-mpodobesc în case.

În martie 25 au spus: "Ajunge!",
Cu semnul crucii încrustat în sânge.
Duşmanii-şi înfrunta mai tare parcă
Din viţă şi cenuşă, vatra greacă.
Au tot îngenunchiat pe trupul ţării
Cotropitorii dornici de victorii...
Mulţi au murit ucişi în răzvrătire...
S-au scurs decenii de amar, mâhnire!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!