O fată coase la fereastră
Pe obrazul stins, pe mâna-i slabă,
Pe ochii triști din cale-afară
Și-a pus pecetea nendurată
Pierduta vieții primăvară.
Se scoală-ncet... aprinde lampa...
Mai plină-i casa și-i mai bună,
Iar ploaia pare că-i un cântec
Ce din adânc de vremi răsună...
Un cântec trist și fără vorbe
Pornește-n dulcea înnoptare
Și lampa cântă, lampa plânge
Povestea unei vieți amare.
Iar acul, ochii și lumina
Și ploaia care-n geamuri bate
Urzesc poemul plin de jale
Al fetelor nemăritate...
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.