Seri autumnale
Și iată laleaua, te uită la roze,
Sub gesturi masive de bronzuri și marmori,
În parc unde Eros se joacă sub arbori,
Cum cântă-n lungi seri, monotone și roze.
Iar în seri bucuria înalță cântări
Bucuria salonului sub raze de lună
Și vânturi mari suflă-n melancolica strună
Răvășind visul alb al solitarelor păsări.
Și iată laleaua, te uită la muguri
Și crini cristalini împurpurați de amurg,
Trist strălucesc prin soarele-n pârg,
Durere-aducând spre ființe și lucruri.
Și dragostea mea, carne-nsângerată,
Își vindecă rana, calmează nevroze.
Și iată cum crinii, laleaua și roze
Plâng amintiri unde-al meu suflet se scaldă.
poezie de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre crini
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre roz
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.