Foaie verde foi de nuc
Foaie verde foi de nuc
Timpule, unde mă duc?
Că multe m-au părăsit,
De când am îmbătrânit
Și m-am lăsat de iubit,
Obrajii mi sau lăsat,
Mă privesc doar cu oftat.
Că dragostea-i floare sfântă,
Când o ai nu-i prețuită,
Iar când ea te părăsește
Vezi cum viața se ofilește
Și urâtul te-nvelește,
Dragostea neprețuită
Este o viață pierdută.
Dă Doamne, la om mult bine,
Suferințe mai puține,
Dă-i minte și sănătate,
Dragoste și bunătate,
Averea cei bună în toate,
Că viața este prea scurtă
Fă, să nu-i fie urâtă.
Foaie verde foi de nuc,
Toate vin și-așa se duc,
Dar omul ce are minte
Prețuiește dinainte
Și nu lasă la întâmplare
Dragostea cei lucru mare,
Căci viața fără ea
Îi urâtă ca moartea.
poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre urâțenie
- poezii despre sănătate
- poezii despre suferință
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.