Coșmar 3
La cumpăna fântânii iubita văzu că nu are veșminte.
Se apropie râzând și unghiurile adormiră într-un sărut prelung.
Dar furia poposise deja la porțile cerului.
Fulgerul alb sfâșie afumata piele de bivol și iubita căzu în țărână.
A întuneric. Știu că e timpul să mă prefac în candelă
dar mă tem să nu ard până la capăt.
Noroc că noaptea a uitat în ciutură o poală de stele.
Ridic trupul căzut și-l așez în jgheabul fântânii.
Presar și cenușă deasupra, să nu răcească.
Urlă vântul peste câmpie. Luna tremură.
Și iubita sforăie în sicriu.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroșani (1972)
Adăugat de alejandro
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
- poezii despre noroc
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.