măcar
Bună ziua, cititorule, dă-mi mâna ta
printre aceste șiruri de cuvinte care
deseori îți decojesc rănile și prea rar
ți le ling
Să mă ierți
când răsucesc virgule în carnea verbului «a păsa»
până ce dau de numele tău
Tu ești acela care vede
poezie, zbatere gemând sub literă
este doar meritul tău că în muchiile foilor
profilezi poetul care nu voi fi niciodată
în realitate
am și eu ceas la mână
asemenea ție înjur și îmi caut
rugăciunea pe măsură și dau
cu râsul-plânsul de pereți, de podele hei, cititorule,
dacă te-aș întâlni, ți-aș săruta mâinile și sprânceana
probabil vei căuta să mă convingi să renunț
la scris docil te voi împăca și voi poetiza
prin pantomimă, imitând zborul zilei de pe urmă
a unui fluture într-o grădină cu flori
grădină pe care cu mâna mea ți-o voi crea
acum îți spun doar bună ziua și
măcar de ți-ar fi
măcar de ne-ar fi
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre zbor
- poezii despre verb
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sprâncene
- poezii despre religie
- poezii despre realitate
- poezii despre pantomimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.