Amoru-i foc ce arde nezărit

Amoru-i foc ce arde nezărit;
E rană care doare fără ştire;
E-o mulţumire în nemulţumire;
E, fără de durere, chin cumplit;

E-a nu dori obiectul mult dorit;
E-a merge singur cuc prin omenire;
E-n veci nemulţumire-n mulţumire;
E dor de-a izbuti să fii jertfit;

E-a te preda cu mâinile legate;
E-a te robi fiind învingător,
E-a fi loial cu cine ne omoară.

Cum însă poate face să apară
În inimi omeneşti frăţietate,
Când mult se contrazice chiar Amor?

sonet de Luis de Camoes din Sonete (1595), traducere de Henri R. Radian
Adăugat de Dan Costinaş
Votează! | Copiază!