Cântecul lui Fortunio

Voi credeţi că de fata dragă
Pot să vorbesc.
Nici pentru-o-mpărăţie-ntreagă
N-am s-o numesc.

De vreţi, cântăm pe rând, ori droaie
La un stacan,
Că o ador şi că-i bălaie
Ca grâu-n lan.

Fac orice i se năzăreşte
Şi-o porunci.
Şi viaţa mea, dac-o râvneşte
I-o pot jertfi.

Durerea care ne-o stârneşte
Un dor respins,
Întregul suflet ca-ntr-un cleşte
Mi l-a cuprins.

Prea dragă mi-e, să spun în lume
Ce îndrăgesc,
De dragu-i pot să mor, dar nume
Eu nu rostesc.

poezie de Alfred de Musset din Din poezia de dragoste a lumii, traducere de Maria Banuş
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Votează! | Copiază!