Germinarea realității
Ochii germinează realitatea,
Sânii imaginației, subtilitatea.
Scriptic secundele se topesc
Într-un scutec frumos, îngeresc.
Natura se umflă-n altețe,
Cerneala din vis face fețe
La potrivirea figurilor amare
Semne cu tripticuri goale.
Luna cioplește eliptică nouă,
Cerul deschide supapa și plouă
Cu noi speranțe și fericire,
Rugul de otravă crește subțire.
Aripi de cuvinte se călesc în zbor,
S-au dărâmat uzine, muncitorii mor
În taxiul vântului năprasnic,
Umbre de îngeri se întorc la praznic.
Urlă ceasul în pereții durerii,
În beznă curge izvorul cu miere,
Merge pluta s-adune rezidual
Polen din copite de cal.
Ochii gravitează la femeia mutată
Pe-o targă de oase dosite-n ogradă,
Încep să explodeze ghiocei la tâmple,
Credința în mine cu stele se umple!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre realitate
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre taxi
- poezii despre sâni
- poezii despre stele
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.