Negustorul de visuri

Pe malul timpului mă surpă-ncet gândul...
Visul mi se-opreşte pe minutar, răstignit...
S-ajung la capăt de drum, să-mi vină rândul,
Îmi las calul să pască, de-un ciot priponit.
Rândul... c-un ban să-mi cumpăr speranţă...
Treaptă cu treaptă urc, s-ajung pare greu...
Nu mai am nici putere, nici măcar cutezanţă,
Un zid se înaltă-n cale-mi, oprindu-mă mereu.
Nimeni să-mi vină-n ajutor, de mâna să mă tragă...
Se-nghesuie, se-mping alţii, cu vlăguite chipuri.
Negustorul cotrobăieşte, să-mi dea din desagă,
Însă mi-i trupu-nţepenit, pe mal între timpuri.
Totul se-mprăstie-n jur, ca o fugace viziune...
Se schimbă decorul, ceaţa-n ochi mi se aşterne...
Degeab-aştept, în ultim ceas poate-o minune,
Mai mult neputinţa m-opreşte, dezolarea mă cerne.
Mă-nghite-aşteptarea şi strunele tăcerii
Îmi cânta sonata timpului-n zadar pierdut...
Uscate visuri pe brazdele-adânci ale uitării,
Scaieţi devin, duşi de vânt... câmpului tribut.
Iar clipe-am să număr, ca pân-acum cele trecute...
Pe-alt negustor să vină, voi aştepta cu-agonie...
Pe malul timpului, cu voci supuse-n gând, tăcute,
Răbdare fac, mai vreau să sper... sperând la nebunie!

poezie de Anna-Nora Rotaru
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!