Sărutări singuratice
Sărutările singuratice,
m-au lăsat în petalele iubirii
ca zăpada viscolită
ce-nflorește la fereastră.
Scufundat în ape- adânci care se
mișcă-n mare
mă chinue sărutul,
ca lumina slabă
a iernii în crepuscul
și mă cheamă spre visare.
Sunt scufundat în ramurile tale
și sunt atins de flori.
Soarele nu mai străluce ca o mângâiere de culori,
iar luna s-a trezit din somnul său diurn pe mare.
Marea-nvolburată a revenit iarăși în maluri,
petalele iubirii tale ning pe peieptul meu,
atingerea iubirii tale mi-o amintesc mereu.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Nu este introdusă data nașterii pentru Enrique Antonio Sanchez Liranzo. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre lumină
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viscol
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.