Să nu mă condamnați!
Să nu mă condamnați atunci când plâng,
Când uneori mai cad pe-al vieții drum...
Voi nu-nțelegeți cât de tare doare
Atunci când visul se transformă-n scrum...
Să nu mă condamnați atunci când tac
Căci vorbele pot fi de nu gândești
O armă ce-i perfidă și ucide
Încrederea când sincer mai iubești...
Să nu priviți la mine-ntrebători
Când voi căuta răspunsuri printre stele...
Simt inima în piept căutând ceva
Și voi găsi Lumina printre ele...
Iar dacă nu puteți să mă-nțelegeți
Când vă privesc cu ochi înrourați
Crezând în pace, dragoste și viață
Să m-acceptați dar... nu mă condamnați!!!
poezie de Maria Luca
Adăugat de Theo van Beck
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maria Luca. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre încredere
- poezii despre visare
- poezii despre stele
- poezii despre sinceritate
- poezii despre plâns
- poezii despre pace
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.