Singurătate
O liniște adâncă
se cuibărește-n casă,
pereții albi fac riduri
sub varul copt de ani,
la geam copacul
mai scutură o frunză
din tristul calendar,
țărâna arde-n mine,
nu pot să-ndur tăcerea,
tăcută este curtea
și umbrele mai dense,
e trist copacul
și strada e pustie,
e tristă despărțirea
cu-n simplu
"bun rămas"
de care eu
mă tem.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre frunze
- poezii despre frică
- poezii despre copaci
- poezii despre calendar
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.