Sânziana
Luna își imbracă mantia de stele
În văzduh se-ncinge dans nebun de iele
Peste câmpuri crude mii de zâne bune
Florile de aur le-mpletesc cunune
Umbre fermecate în cămăși de lapte
Cântă și descântă binele în șoapte
Ape cristaline și pământul moale
Dulce se-nfioară sub tălpile goale
Este noaptea sfântă, crânguri și poiene
Sunt altar de magic cor de Sânziene
Dansul lor în noapte-l roagă pe ursit
Flori de aur galben poartă spre iubit
Nu privi spre ele de le-auzi chemarea
Sunt nepământene, ceată din visarea
Zărilor străine, zâne fără moarte
Orb tu vei rămâne, mut pe jumătate.
Iar spre dimineață, magică lumină
Zori de zi pe buze, inima mi-e plină
Zâna mea de suflet, mama nu știa
C-am venit pe lume chiar de ziua ta
Versul meu de suflet, Sânziană-l ia
Darul pentru tine, azi de ziua mea
Fă ca Sânziana lumea să mă știe
Astăzi de Drăgaică-n tainică magie!
poezie de Cristina Iuliana Ciurlan
Adăugat de Cristina Iuliana Ciurlan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- poezii despre flori
- poezii despre dimineață
- poezii despre dans
- poezii despre ziua de naștere
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.