Şi-mi omori sub tâmplă visul

N-am mai văzut dansând pe gura mea
Pleoapa vederii verde
Şi câmpul fraged fulgerat de-o stea
Şi soarele însângerat după sărut
Şi înserarea-n coastă m-a durut
Căci am văzut îngerul tău mut.

Şi-mi omori sub tâmplă visul
Cade peste suflet umbra-ţi
Nu-mi mai cânţi în coasta mea,
Nu mai trec năluci pe şa,
Nu mai vrei s-aprinzi cu gura
Focul ce-l făcea arsura,
Sprijineai cu ochii bine
Fulgerele-n înălţime
Şi picioare fluturau spre stele
Ne săreau din stei inele.
Nu se mai ivesc mirate, diafane
Gene negre, ceruri albe
Tâmplele arse de soare

De ce nu opreşti secundele cu gura,
De ce nu-ţi mai simt în ochi arsura?
Anotimpurile din mine revărsate
Colorează câmpuri, ard strigând
Se prefac în păsări rând pe rând
Stau în jurul nostru ceruri tot mai largi
Cerurile mele diafane şi cerurile tale vagi.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Votează! | Copiază!