Strigăt
Mă simt la margine de gând.
Înlăuntrul acestui hotar
totul arde, aripa s-a frânt.
Simt că rostul vieții mele se pierde.
Rana ce mă doare nu se vede,
dar doare.
Pavăză am stat contra furtunii,
ca să apăr un visător,
pe care mi l-a dăruit cerul în dar.
Dar furtuna a stat la pândă
ca să-mi facă lupta fără izbândă.
O, Doamne, mă ard palmele de atâta rugă
și mă simt sfârșită de atâta trudă.
poezie de Ruxandra Dan din Fărâme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ruxandra Dan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre sfârșit
- poezii despre gânduri
- poezii despre graniță
- poezii despre cadouri
- poezii despre aripi
- poezii despre apărare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.