Dor de Bacovia
Acum, când cade toamna pe pământ,
Ca un coșmar al unei boli ciudate,
Acum să trecem prin acele sate,
În care merele în meri mai sunt.
Acum să ne iluminăm de tot,
Până-n adâncul inimii și-al firii,
Ce disperare, cum se duc martirii,
Și a-și rosti plecarea nu mai pot.
Foioasele în vântul toamnei ard,
Mușcate sângeros și trist de lună,
Și turturelele se despreună
Acum, noi doi în focul revanșard
Acum, atât de singuri pe pământ,
Să recităm Bacovia, plângând.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre mere
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sat
- poezii despre medicină
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.