Zidire
Zidită-n liniștea credinței,
Trup întru trupul lui Hristos,
Sunt parte din calvar și prețul
Durerii mele-i de prisos.
Sunt crucea peste care pașii
Atât de aspru judecați,
Mai calcă peste trup de lacrimi...
Să mă opriți, nu încercați!
Îmi plec genunchiul... Rugi străine
Mă cheamă. Inima mi-e grea,
Iertarea nu mi se cuvine!
Porunca, Tatăl îmi va da.
Din lanțuri voi slăbi prin moarte
Și gândul către Dumnezeu
Va trece sufletul prin moarte...
Născut prin lege fariseu,
Jurând pe falsele credințe,
Adeseori m-am întrebat
De-am să-mi plătesc amar greșala...
Acum Tu, Doamne, m-ai iertat!
De-acum, biserică creștină
Altar voi fii... Mă iartă, dar!
Și mă-mpresoară cu lumină
Spre a renaște-n duh și har!
Sunt candelă... Cu mir sfințește
Iertarea sufletului meu!
Întinde-ți brațul către mine
Doamne! Nu mă lăsa la greu!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iertare
- poezii despre creștinism
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre plată
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.