Nu-mi amintesc
Nu-mi amintesc spasmele morții
Dintr-o altă viață,
Din cursul celor trei mii de rotații.
Nici doliul de pe chipuri străine,
Prieteni sau rude cu mine...
Frământări, modelări,
Anotimpuri sau patimi.
Carnea mea s-a-mpărțit
Multor guri... Este prețul plătit
La păcatul din mine.
Sunt o Evă-femeie,
Alunecoasă, șerpuielnică,
Împodobită cu nuri.
Nu-mi amintesc nici de
Întoarcerea mea acasă,
Printre morții mei vii -
Un atom rătăcit pe poteci viorii.
Văd doar imaginea unei singure morți -
A celor știuți -
Chipuri înăsprite de teamă
De plâns și de noapte,
De etern și de tern,
În căutarea NIRVANEI -
Dulce pământ al făgăduinței.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre vioară
- poezii despre viață
- poezii despre rude
- poezii despre prietenie
- poezii despre plâns
- poezii despre plată
- poezii despre noapte
- poezii despre imagine
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.