Ion invalidul vorbește
Asprimea frunții mele ca de prund e,
trisețea suie ca o tuse-n piept.
O mână mi-a rămas pe brazda unde
se spune-acum că n-avem niciun drept.
Mi-au dat apoi porunci cu strășnicie
să mă întorc și iarăși să mă bat.
Spre alt hotar m-au dus cu vrednicie
și-acolo altă mână mi-am lăsat.
Alerge scribii noi după minciună,
eu din adâncul vremii vă vorbesc:
Mâinile mele strâng ca o cunună,
în moartea lor, tot neamul românesc.
poezie clasică de Andrei Ciurunga (1947)
Adăugat de Mishu57
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre moarte
- citate de Andrei Ciurunga despre moarte
- poezii despre minciună
- poezii despre handicap
- poezii despre graniță
- citate de Andrei Ciurunga despre graniță
- poezii despre România
- poezii despre Ion
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.