Iubiri de stele partea a VII-a

Pe colţul-alb al fluturelui stea
Ninge tăcut cu fulgi de catifea...
Iubire nepermisă, călătoare
Transcendental... Şi nu mai e culoare

În universul dintre noi şi stele...
Şi nu mai e nici ură, nici păcat.
Pe drumul alb al fericirii mele
S-a risipit motivul "vinovat".

Din lacrimile albe, ceruite,
Un alt sistem celest s-a înfiinţat,
O lume de iubiri şi de poveste...
Şi timpul s-a oprit... Ce minunat!

Pe sânul tău eu am pictat săruturi...
Cu buzele, vin să-mi culeg recolta,
Căci am trecut spre alte începuturi
O viaţă-mi e de-ajuns a fi Golgota.

Rătăcitori pe drumuri de lumină,
Pudraţi cu fin polen interstelar,
Am căutat, din nouă rădăcină
Să naştem un alt imn galileean.

Pe coapse-alunecând spre frontiere
Vulcanice şi de nestăpânit,
Am desenat tăcut o nouă eră...
Femeie-stea, de vrajă învrăjbit,

Am desenat pe talpa ta de gheaţă
Eternitatea verbului "a fi",
Iubirea să n-o pot vreodată pierde,
Permis şi veşnic să putem iubi.

Leagăn de stele, vise de mătasă...
Un om şi o zeiţă stăpânesc
Ca un ecou întinderea albastră...
Iubirea lor?! Un mit, un cânt, un vers...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!