Ne vom petrece eternitatea...
iubito, ne vom petrece eternitatea
acolo unde stixul desparte
cele două lumi posibile
lumea mitică, de lumea lucrurilor
doar avem simțul cosmosului
nu suntem prizonierii contingenței
acolo va fi o iarnă nesfârșită
în eternitate,
grădina noastră pe poale
va fi învăluită în ghețari,
țărmul eternității va fi străpuns
de lagune și golfuri, de ape sclipitoare
mii de flori vor dansa sub tălpile tale în sandale
când dansezi, interiorul tău se face
copil, pasăre sau lună nebună
înghițită de lupii suri pe furtună
alteori ești fața luminii din visuri
înecându-mă în ale tale abisuri
dar nebunia nu se termină aici
intri in văzul meu zburător
și te așezi lângă urechea inimii mele
și eu sunt doar tăcere și noapte
tu, strigătul care îmi dă un sens, o rațiune.
iubito, numele tău e eternitate.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dans
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre urechi
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre simțuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.