Liguriei

Pe munţii tăi, in timpul din tinereţe
am construit un drum
sus printre castani;
Lucrătorii ridicau bolovani
şi scoteau afară vipere-n ciorchini.
Era vara privighetorilor
diurne (solare), pământurilor albe,
deltei râului Roja.
Scriam versuri despre cea mai intunecată
materie a lucrurilor
vrând să transform distrugerea,
căutând dragoste şi inţelepciune
în singurătatea frunzelor tale solitare.
Şi se surpa muntele şi vara.
Chiar şi de-a lungul mării
zgârcit in Liguria e pământul,
cum măsurat este gestul
celui ce se naşte pe pietrele
malurilor sale. Dar dacă ligurul*
ridică o mànà,
o miscă in semn de dreptate,
Incărcat de răbdarea
de întreg timpul tristeţii sale.
Şi mereu navigatorul
împinge departe marea
de casele sale pentru a spori pământul
l-al său pas de fiu al apelor.

* ligurul-locuitor al Liguriei

poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Nastasia Herinean
Adăugat de Nastasia Herinean
Votează! | Copiază!